3 mai 2012

A doua scrisoare a Hanei către domnul Romeo P.



Stimate domn Romeo P.,
În răstimpul care a trecut de la prima mea scrisoare și până acum, când m-am decis să vă scriu din nou, s-au strâns câteva gânduri pe care aș vrea să vi le comunic. Ne-răspunsul dumneavoastră la prima mea scrisoare îl iau ca atare. Un ne-răspuns e un ne-răspuns și nimic mai mult. Continui, deci, cu gândurile mele.

Primul meu gând către dumneavoastră este: nu există nimic mai frumos pe lumea asta ca florile de liliac. Poate doar culoarea ochilor dumneavoastră când îi inundă soarele.

Al doilea meu gând către dumneavoastră este: nimic mai frumos ca parfumul florilor de liliac în mai. Poate doar mirosul pielii dumneavoastră când vă treziți dimineața devreme.

Al treilea meu gând către dumneavoastră este: nimic mai frumos ca felul în care stau înciorchinate florile de liliac printre frunze. Poate doar gura dumneavoastră strivind boabe mari de struguri în vie.

Știu că înciorchinat nu e un cuvânt, dar nici îndrăgostit nu pare să fie și, totuși, lumea îl înțelege și mai știți ce, sunt unele fete care chiar plâng din cauza lui.

Al patrulea meu gând către dumneavoastră este: nimic mai frumos ca frunzele moi de liliac. Poate doar felul în care hohotele de râs vi se rostogolesc fin printre dinți până pe pajiștea din spatele casei, până la pârâu, până la dealul cu maci, până la spicele de grâu, până la cerul albastru și apoi înapoi, până la brâu, la pârâu și iar la mine-n brâu.

Nu știu, stimate domn Romeo P., dacă ați privit vreodată un liliac înflorit așa cum mă uit eu la el de când v-am întâlnit. (Vă rog să-mi iertați rimele, dar nu știu destule cuvinte ca să evit să se potrivească între ele.)

Nu știu, domnule P., ce vedeți când vă priviți în oglindă. Vă numărați firele de păr din barbă? Vă aranjați mustața secuiește? Vă ștergeți din riduri cu degetul arătător? Vă picurați albuș peste firișoarele roșii? Vă citiți viitorul în ochi? Pe mine mă vedeți?

Mi-ar plăcea să-mi răspundeți la aceste întrebări și la multe altele deși mai mult mi-ar plăcea să vă crească flori de liliac din palmă de câte ori duceți mâna la frunte, ca să vă alunge gândurile negre.

Bineînțeles, voi înțelege dacă nu, mai ales că nu e ușor să faci liliacul să crească din palmă.

Gândul meu ultim către dumneavoastră este: cred că sufletul are culoarea galbenă, pentru că așa e și miezul florii de liliac și dacă e așa, înseamnă că așa trebuie să fie.

A dumneavoastră supusă indiferent de,
Hana