[e.e.cummings] *i carry your heart with me*

i carry your heart with me (i carry it in
my heart) i am never without it(anywhere
i go you go, my dear; and whatever is done
by only me is your doing, my darling)
i fear
no fate (for you are my fate,my sweet) i want
no world (for beautiful you are my world, my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life; which grows
higher than the soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart (i carry it in my heart)

plouă pe-ntuneric.

- vreau să deschid fereastra, larg.

într-un fulger citesc dezaprobarea de pe chipul tău.


*ce ploaie shukară ce ploaie mortală uite cum fulgeră ploaia ne picură uite cum plouă antipatică rouă*


- nu se-ntâmplă nimic rău. plouă.

agăţată de mânerul ferestrei şi cu jumătate de faţă lipită de sticlă aştept să-mi spui da.


*ce ploaie letală instinctivă ancestrală la coada creaţiei stă domnul ce plouă*


un cântec de leagăn îţi cânt într-o palmă, cu mâna îţi cos genele de obraz. smulg o floare trandafirie şi ţi-o vâr în gură.

- iubitule, sssst... las ploaia în casă.


*iubită shukară iubită fatală uite cum murmură în ploaia ce picură arii de operă *

sa-mi spui povesti, inainte sa m-adormi.
sa-mi dai degetul mare de reper, ca sa nu ma pierd in istoriile tale.
si buza de sus de reper
ca sa stiu unde incepe.
si buza de jos de reper
ca sa stiu unde se sfarseste.
si genunchii
de cuib
si bratele
de leagan.
si zi.


un'
soapta guturala
doi
somn sub felinare stinse
trei
ecou

vals jazzuitor

mă-ntrebam în seara asta
în drum spre casă
dacă mai am ce să-ţi spun.

mă-ntrebam dacă îţi aduci aminte dimineaţa
când ţi-am găsit aripile la gunoi.
am coborât să iau ţigări
două pachete
să dau mâncărica de mazăre
rămasă de noaptea de dinainte
copiilor amuşinaţi în spatele blocului
câinilor.
pe unu' nu-l ştiam
era în trecere.
s-a bucurat un pic mai mult ca ceilalţi
m-a lătrat.
toţi s-au bucurat, de fapt
cum nu
şi m-au lătrat de două ori scurt,
a simpatie
am stat lângă ei fumând o ţigară
şi
pentru o secundă
jumătate
mi-a părut rău ca mâncasem cu o seară înainte
cu trei linguri în plus
mecanic
fără să-mi placă prea tare
fără să înţeleg că-n dimineaţa următoare aveam să am
mâini
picioare
păr
respiraţie
gând
şi vlagă să trag din ţigară
cu fiecare bob îngurgitat
şi că
mărarul e esenţa tinereţii
dar doar pentru o secundă jumătate.
au mâncat şi s-au dus mai încolo
s-au încovrigat
care pe-un canal
care mai la soare
-se reflectă soarele în botul unui câine
în februarie?-
le-am văzut
aripile
la gunoi.
nu erau prăfuite nici murdare
doar negre.
le-am apucat straşnic cu o mână
am stins ţigara între pene
cu cealaltă
am luat oala verde
am urcat în lift cu vecinul tău de deasupra
ăla grizonat şi ursuz
ăla de nu salută niciodată
ăla de-ascultă în fiecare noapte un pârâu cum curge
ăla de se uită la mine de parcă
port în pântec un copil mort.
nu vă uitaţi aşa la mine
i-am zis
le-am găsit e adevărat,
la gunoi
mâncărică de mazăre nu mai am
le-am dat-o copiilor de la canal
fumez cam mult şi
muzica dumneavoastră mă face uneori să fac pipi în somn
i-am zis
o zi bună şi-am ieşit din lift pentru că el mai avea un etaj de urcat dar eu nu
am intrat şi am pus oala pe aragaz
mi-am aprins o ţigară
şi-n tot timpul ăsta am ţinut straşnic aripile-n mână

ai ieşit de la duş cu ochii aburinzi
cafeaua-n mână
- nessu' ăla dezgustător pe care numai tu şi mama-l puteţi bea-
şi ţigara udă între buze.
ţi-am găsit aripile ţi-am zis
le-am găsit la gunoi
sunt ale tale, ştiu
cusăturile se potrivesc perfect pe umeri
copiii au mâncat tot
am luat ţigări şi i-am spus vecinului că mă piş pe muzica lui de relaxare

mă-ntrebam, în seara asta
dacă-ţi mai aduci aminte cum am tăcut şi-am aşteptat să vină noaptea
ca să-ţi probezi aripile pe-ntuneric, să nu te ştie nimeni
să se potrivească perfect
să ascultăm cum apa trece pietrele rămân
să nu mai inţeleg dacă mă priveşti de parcă aş avea un prunc cu moartea
sau doar cu milă şi un pic
cu drag.


să-ţi spun, iată, că am de-atunci în palmă
riduri şi puf negru.
şi nu se duc, am încercat.

[nina cassian] *sonet iubirii implinite*

am poftă să lenevesc pe terasa ta
între muşcate şi aloe vera
agăţate de hamac
-levănţică şi lămâie-
între anii ce-au trecut
şi pruncii ce-or să vină

am poftă să m-ascund în casa ta
între narcise şi trandafiri uscaţi
în mâncărica de mazăre de pe aragaz
printre firimiturile din aşternut
-azurie şi inodoră-
între două uşi ce nu se-nchid

am poftă să şterg cearcănele de pe oglinda ta
între seară şi dimineaţă
între mine şi tine
şi-apoi,
între dimineaţă şi noapte
din nou.



si iata poezia doamnei:

iubesc amarul gurii tale colt
si ochii-ngusti, minuscule paftale
sub pacea nedecisa a fruntii tale
sclipind verzui ca stelele pe bolti

si genele rapide, inegale
si-acel suras pe care il dezvolti
in clipele de mii si mii de volti
cand sangele-i pornit sa se rascoale

iubesc candoarea somnului tau lin
si timbrul suspinat, starnit de vise
pe care cu saruturi le alint
intiparind pe buzele inchise
o floare cu petale stravezii
care dispare cand se face zi

ploua. asa ai spus, ca ploua atunci.
si de-aia n-ai ajuns.

maimuta verde ma tot trimite la culcare.
du-te tu la culcare, urato!
eu astept sa vina ploaia
sa pot sa ies la plimbare cu bicicleta
sa cad
si tu sa nu m-astepti
sa nu m-ajuti sa garez bicicleta
sa ploua
sa ai o scuza
sa ploua

dormi, urato, tu sa dormi
sa nu te uiti pe geam la fulgere
sa nu te sperii
si mai ales, sa nu te-ntrebi cand am sa vin

ca am sa vin.

sa dormi...sa dormi..
cum, iata, dorm si eu...

si nici n-am nevoie de tine

azi am cazut cu bicicleta
de doua ori
am cazut in timp ce mergeam spre casa.
eu eram o fetita de cinci ani si sapte luni
tu erai
ma asteptai in spatele blocului
ma ajutai sa garez bicicleta

destul ca n-ai fost acolo cand am cazut
zdreliturile din genunchi si de pe
laba piciorului
sunt martore la
proasta sincronizare a simturilor.

sa mergi la blocul tau, de maine
relatia asta n-are nici un viitor
tu vrei sa fii actor
iar eu, ca viitoare stewardesa
nu pot sa joc decat in
falsul fus orar
piesa in doua continente.

un salcam vreau sa fiu

un salcam vreau sa fiu intr-o viata viitoare.

iata ca am pus baterie-n timp.
ceasul imi ticaie in cap.
ca ceasul din bucataria ta.

ala numara boabele din mancarica de mazare.
stropii de sirop de zmeura de pe faianta.
mersul autobuzelor din autogara.

maimuta asta verde
cretina dracu
nu stie nici cat face doi cu doi.
peretii ii numar tot eu.
si metri, aia mii, de-aici pana departe,
ghici,
tot eu.

un salcam vreau sa fiu chiar azi.

in seara asta

in seara asta am sa povestesc despre cum nu mai am timp.
sta oprit intr-un ceas verde cu maimuta.
cadou de la tine.
arata ora. si minutul. chiar si secunda.
sta. oprit.

n-am timp
mi l-a furat maimuta cu ceasul ei cu tot
si iata cum nu am timp nici sa-mi numar chilotii sosetele iubitii
macii ananasii copiii

n-am timp nici sa ma-ntreb cui
folosesc atatea contabilitati?
in timp, se pierd. ca-n vant.

timpul e o maimuta verde ce nu ma lasa sa-mi aduc aminte
nimic

*atunci*

imi povesteai tu intr-o seara
de cartierul tau, la marginea orasului

din balcon
direct in lanul de porumb

intre 11 si 1
ajungea soarele in cartier
in casa
cu portia
de-asta dormi mult dimineata

ziceai de un salcam
de un salcam, nu?
si flori in gradinite
si
trei banci
trei, nu?

un caine ce l-ai luat acasa
altul ce l-ai plimbat in poligon, in spate
de frica altor caini
frica lui

si groapa din pamant
unde seara v-adunati sa v-aratati putele,
cu fetele

erai fericit, atunci.
erai?

[ana blandiana] *vesmant*

aaaah cum n-am somn n-am somn, e dimineata
tata deschide usa sa ma intrebe daca dorm lumina e aprinsa, nu dorm
nu dorm ca n-am de ce, mi-e un pic frig si un pic frica
mai mult frig
o secunda sa ma var sub plapuma sub care se viseaza mult
tu-generator, idealist, egoist, tradator
imi lipsesc, o secunda



iata poezia:

Uneori dimineaţa
Mă trezesc îngheţată
Şi, pe jumătate adormită încă,
Trag, somnoroasă şi zgribulită, pe mine
Trupul meu tânăr,
Cald, mătăsos,
În care mă învelesc
Clănţănind copilăreşte din dinţi,
Fericită că încă o zi,
O zi întreagă
Voi fi
La adăpost de veşnicie.

[ana blandiana] *aud*

aud cum paseste cineva dupa mine in luna
si pune seminte de flori in urmele talpilor mele,
un pas intelept-albastrele,
un pas gresit-matraguna.

aud cum paseste cineva dupa mine in soare
si pune oua de pasari in urmele talpilor mele,
unpas intelept-turturele,
un pas gresit-cantatoare.

aud cum paseste cineva dupa mine-n vecie
si pune cuvinte in urmele talpilor mele,
un pas intelept-ghilimele,
un pas gresit-poezie.