am poftă să lenevesc pe terasa ta
între muşcate şi aloe vera
agăţate de hamac
-levănţică şi lămâie-
între anii ce-au trecut
şi pruncii ce-or să vină
am poftă să m-ascund în casa ta
între narcise şi trandafiri uscaţi
în mâncărica de mazăre de pe aragaz
printre firimiturile din aşternut
-azurie şi inodoră-
între două uşi ce nu se-nchid
am poftă să şterg cearcănele de pe oglinda ta
între seară şi dimineaţă
între mine şi tine
şi-apoi,
între dimineaţă şi noapte
din nou.
si iata poezia doamnei:
iubesc amarul gurii tale colt
si ochii-ngusti, minuscule paftale
sub pacea nedecisa a fruntii tale
sclipind verzui ca stelele pe bolti
si genele rapide, inegale
si-acel suras pe care il dezvolti
in clipele de mii si mii de volti
cand sangele-i pornit sa se rascoale
iubesc candoarea somnului tau lin
si timbrul suspinat, starnit de vise
pe care cu saruturi le alint
intiparind pe buzele inchise
o floare cu petale stravezii
care dispare cand se face zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu