30 iulie 2009

părere

el e tânăr şi are pielea tânără.
el are sângele iute şi e mereu în salt când ceilalţi în jur păşesc.
lui îi fug ochii din trecut în viitor, oprindu-se scurt în prezent.

el a avut prima întâlnire de om mare cu moartea. şi-apoi, la un an, a doua. şi oricât de om mare ar fi, nu şi-a dorit s-o întâlnească atât de repede şi des. dar s-a întâmplat. c-aşa e-n viaţă.
prin urmare, acum stă la pândă. o aşteaptă după colţ. s-o reîntâlnească pe terenul lui. după voinţa lui.

* * *

ea se trezeşte dimineaţa devreme. camera inundată de linişte. cald, şi un fir de lumină ce se strecoară printre frunzele lipite de geam.
el doarme, pe spate. susură. are pielea tânără, netedă, şi ochii liniştiţi.
chipul îi e senin.

mainile împreunate pe piept.

în somn, el e împăcat cu moartea.

ea îi desface o mână din cealaltă şi o lasă să-i alunece pe lângă corp.

el e împăcat cu moartea, în somn.
dar ea, cu mâinile lui împreunate pe piept, nu.

Niciun comentariu: