26 august 2009

casandra

ea sta în iarbă, întinsă.
ea se uită în soare fără să-şi mijească ochii.
fiindcă ea
stie că în soare stă
sufletul lui dumnezeu.

el, dumnezeu, i-a dat ei un dar.
pentru ca ea să-i poată vorbi oricând va vrea.
glasul ei, de la el e primit.
glasul ei, îi vorbeşte lui de câte ori ea simte nevoia să-i mulţumească.

ea stă lângă fântână.
ea se oglindeşte în fântână.
lângă chipul ei, un chip.
de femeie.
amândouă susură înspre fântână.
amândouă plâng.

ei îi e dor de dumnezeu.
îi cântă.
chipul din fântână se întoarce spre cer.
ia foc, într-un punct.
şi-apoi se stinge în apă.
dumnezeu o aude, pe ea.
o mângâie pe cap.
îi strânge mâinile în mâna lui.
ea îi sărută mâinile.
pioasă.
recunoscătoare.
verde.

în fântână
apa e limpede şi rece.
se unduieşte într-o doină.


io tăt zîc că nu mni-i dor
de la inimuţă mor
io tăt zîc că nu mni-i drag
de la inimuţă zac