15 martie 2010

crepuscul

La crepuscul. O cameră de apartament.
In pat, ea. Se foieşte.
Se aude un cârd de ciori apropiindu-se.
Ea se foieşte, cârdul e tot mai aproape şi sunetele se intensifică tot mai tare. Pe când ai impresia că sunt chiar în apartamentul ei, gălăgia încă se intensifică până ajunge la un sunet de fond puternic şi constant.
Ea se foieşte.
Sună alarma telefonului mobil. Se trezeşte, ia telefonul mobil de lângă pat, îl pune la loc.
Sună alarma ceasului. Ia ceasul de lângă telefon, se uită la el, îl pune la loc.
Se foieşte, se ridică, pleacă la baie.
În camera goală se porneşte ceasul cu radio. O melodie.
Ea reintră în cameră. În timp ce se îmbracă se uită pe fereastră. Crepuscul. Ciori. Ploaie. Se uită la ceas.
La radio melodia se termină. Vocea djului, în finlandeză. Horoscopul. Când ajunge la zodia leu, ea se face atentă şi se duce spre radio. E foarte atentă.

Ea: Ce?

Schimbă postul de radio, o altă melodie. Un alt post de radio, o voce foarte veselă. Finlandeză. Alt post, altă voce, finlandeză.
7:29. tot crepuscul.
Ea închide radioul.

Se duce la fereastră şi se piaptănă. E 7:30 radioul se porneşte din nou.
hyvää huomenta!
Ştirile în finlandeză.
Ea ascultă nemişcată ştirile.
Închide radioul.

Ia telefonul şi formează un număr. Aşteaptă…
Reapelează. Aşteaptă…
Alt număr. Aşteaptă…reapeleză. Aşteaptă…
Alt număr. Aşteaptă… se îndreaptă către fereastră. Tot crepuscul. O cioară se izbeşte în zbor de geamul ei. Se sperie, cade, scapă telefonul din mână. În cădere se aude din telefon o voce de femeie: hyvää huomenta!
Telefonul se desface în bucăţi.
Incearcă să-l reasambleze, nu reuşeşte. Il lasă pe jos, într-o grămăjoară.

Îşi ia haina, iese pe uşă.
În cameră radioul se porneşte, acorduri din “Ciocârlia”. La final, o voce în finlandeză anunţă ora 7:55 şi urează ascultătorilor hyvää huomenta!

2 comentarii:

ana alfianu spunea...

ieri dimineaţă mergînd spre muzeu, mă gândeam că sunt câteva sunete pe lumea asta care te pot scoate din minţi uneori. croncănitul ăsta disperat şi ironic al ciorilor, vântul într-o noapte cu furtună, pe sub uşa unui apartament prost izolat, plânsul de copil mic şi de animal şi mai sunt destule dar nu despre asta era vorba aici aşa că mă opresc.

Anonim spunea...

Da-i doua perechi de palme sa nu se mai foiasca atata