10 august 2011

prima minciună

e ora 4 e vară tricoul îmi e lipit de spate sunt transpirată leoarcă e căldură, nimic altceva n-am alergat sau exagerat cu activitățile fizice cred că pur și simplu copiii asudă abundent sau poate doar eu.

e ora 4 și 10 roxana bate mingea pe bucata de asfalt pe care unchiu vasile, tac’su, își pune mașina când se întoarce de la servici. e cald fiindcă e vară e august nici urmă de nor pe cer și vița-de-vie din curte nu acoperă peste tot. aici unde roxana bate mingea și eu, alina și florinel ne uităm la ea, deloc.


e ora 4 și 25 cursa tocmai s-a oprit în fața porții, aici are stație, poate au venit mama și tata, să-mi facă o surpriză, mereu mă gândesc la asta când aud cursa și dincolo de poartă nu se vede, fiindcă e mare, cu boltă. așa e în satele săsești. la geamuri au obloane și porțile ascund de ochii vecinilor vița-de-vie, mașina și nepoții.

e ora 4 si 29 inima începe să-mi bată tare mă ridic în picioare și cer mingea de la roxi, roxi mi-o dă și scoate elasticul făcut din ciorapi tăiați și înnodați o întreabă pe alina dacă joacă alina zice da, alina și florinel țin elasticul florinel e mic și roxana e mare sare sus elasticul e bună și nici nu prea trișează.

bat mingea roxana numără alina numără florinel fluieră soarele dogorește nici o adiere îmi doresc ca vara să nu se termine niciodată și mama și tata să intre amândoi în concediu
acum.

* * *

În cameră e răcoare. E camera răcoroasă în care dupămesele sunt tăcute. Moșu își răsfoiește ziarul din când în când. Două muște se tachinează. Între ele, respirația mea. Stau în pat, acoperită cu plapuma. E vară, dar în plapuma lu’ buni din camera răcoroasă e ca într-un bazin cu apă amorțită. Stau în pat cu ochii închiși. Se doarme de după masă, în casă la buni și moșu.

În curte aud pași. Inima îmi bate cu putere și mă foiesc, fără să vreau. O dată. Încă o dată. Încerc să mă liniștesc. Îmi ascult respirația, ascult ciondăneala muștelor și zgomotul de cauciuc izbit de asfalt de afară. Nu mai pot și mijesc un ochi și îl văd pe moșu care se uită la mine. Închid iute ochiul și îmi țin respirația până număr la 10. Degeaba, mă foiesc iar și îl aud pe moșu cum râde. Roșesc până în vârful urechilor și știu că mă vede și atunci deschid ochii și-i zic moșule n-am dormit deloc mă gândesc numa și numa la minge o să dorm mâine toată ziua dacă mă lași azi să mă duc în curte la minge promit că nu-i spun lu buni ca să nu te certe te rog și nici lu mami și tati.

Moșu râde și în timp ce eu sar din pat direct în hainele de joacă îmi spune da’ nimic lu’ buni, da?

Cobor scările în fugă, câte două.

E ora 4 și 10 roxana bate mingea pe bucata de asfalt pe care unchiu vasile, tac’su, își pune mașina când se întoarce de la servici. I-o cer, mi-o dă și inima îmi bate tare. Roșesc. Transpir.

* * *

parțial în LeCtura nr. 3

Un comentariu:

cata spunea...

welcome back