* * *
* O intreb pe maica-mea: "De ce mi-ai pus numele asta, Cezar?"."Pai, cand sa te nasc, eram foarte speriata, ca erai prea mare, si ma chinuiam rau de tot. Se punea problema sa fac cezariana si mi-era frica sa nu ma taie. Atunci mi-am zis, 'Doamne, daca reusesc sa-l nasc normal, ii pun numele Cezar'. Si te-am nascut normal"."Si daca ma nasteai prin cezariana,- ce nume imi puneai?"."Tot Cezar". Iata cum la baza onomasticii mele se afla, de fapt, un defect de logica.
Oricum, ai mei nu mi-au zis niciodata Cezar pana cand, in adolescenta, am refuzat sa le mai raspund daca nu ma chemau pe numele meu. Pana atunci imi ziceau Telu. Cica de la baietelu'. Tot maica-mea - cred - a fost cu ideea. Cel mai rau era ca numele asta se preta la tot felul de porecle. Telu rimeaza cu foarte multe lucruri: Telu-baietelu', Telu-purcelu', Telu-vitelu' samd.
* O data, cand Danut statea pe pietrele de la dig langa tatal sau, acesta a scos din apa un peste si,dupa ce l-a cercetat, l-a aruncat inspre baiat strigand: "Cainele de mare! Cainele de mare!" Danut a inceput sa tipe si sa planga. Cu toate ca era foarte bine dispus, tatal s-a enervat pana la urma ca baiatul nu mai contenea odata cu smiorcaiala si cu tipetele si, fiindu-i rusine de lumea care incepuse sa se uite la ei, i-a dat o plama peste ceafa, astfel incat Danut a cazut de pe piatra pe care statea si s-a julit la genunchi [...] Din vremea aceea a ramas o fotografie cu Danut cu fata schimonosita de plans si cercetandu-si buba de la picior. Tatal a tinut cu tot dinadinsul sa imortalizeze momentul.
* Taica-meu ma batea rar. El obisnuia sa-mi mai dea cate una dupa ceafa si numai in cazuri exceptionale scotea cureaua. Lovitura dupa ceafa ma ametea si maica-mea ii zicea de fiecare data sa nu-mi mai dea la cap, sa-mi dea la fund. La fund, pentru taica-meu, era teritoriul curelei si, precum spuneam, asta se intampla numai la ocazii. Asa ca el prefera sa ma loveasca dupa ceafa.
Maica-mea, in schimb, era mai inventiva. Oricum ea ma batea cel mai des si trebuia, prin urmare, sa-si puna imaginatia la contributie. Maica-mea ma batea cu ce avea la indemana in momentele respective: umbrela, batator de covoare, creatita sau pur si simplu, nuia ori bat - cand eram in natura. Avea si o preferinta: racheta de tenis, pe care o punea bine, in camara, sa stie de unde s-o ia la nevoie. Era vorba, de fapt, de un set de rachete galbene, rosii, portocalii, imitatii de plastic foarte reusite. Rachetele aveau un singur inconvenient: din cand in cand, se rupeau (inconvenient minor, pentru ca cea rupta putea fi oricand inlocuita cu o alta, de alta culoare). Si o calitate incontestabila: lasau pe piele un model simpatic in patratele, de la asa zisul racordaj. Acest model avea doar o functie estetica, nu durea prea tare.
* Ultimul miting la care am participat a fost in liceu, pe stadion, de Ziua Tineretului. La un moment dat, a inceput ploaia si a trebuit sa spargem randurile si sa mergem la casele noastre. N-am facut-o si am preferat sa ma plimb pe strazi, cu o tipa. Apa siroind prin par, bluza uda si devenita transparenta, mici frisoane de frig care se cereau rezolvate cu imbratisari, a fost misto, ce mai! Ploaia aceea - aveam sa aflu apoi - fusese radioactiva; era prima zi de Cernobal.
* Ce expresie idioata, "sa intru in ea", de parca as fi intrat cu totul, ca in povestirea din O mie si una de nopti cu femeia gigantica. Dar exista, oare, expresii mai fericite? "Sa o patrund" suna si mai ridicol (ma si vad cu degetul la tampla, patrunzand adevarurile lumii acestuia). Limbajul stiintific gen "penisul meu i-a penetrat vaginul" mi se pare mai vulgar chiar decat "mi-am bagat pula in ea". Iar "mi-am bagat pula in ea" nu are nici o legatura cu situatia in care eram atunci, cu ceea ce gandeam la vremea aceea. Asta e: limba romana are, cel putin in privinta termenilor legati de sex, lacune serioase.
* Cum am rezistat... am trait din laba, asa am rezistat.
* Pana la urma, ce rost are sa fac eu divagatii poeticesti despre arcuirea sprancenelor, rotunjimea ferma a sanilor sau pasul ei de domnisoara? Tot n-o puteti vedea. Daca ai incerca sa reconstitui femeile din elementele oferite de cei care "le canta", ai ajunge la niste rezultate monstruoase: un gat lung, ca de lebada, un par bogat si negru ca noaptea, doua buze foarte rosii, suspendate undeva, intre par si gat, plus un san marmorean si o glezna gracila. Cum ai putea sa iubesti un asemenea obiect?
* [...]nu stiu daca "cercetatorii americani" sunt sau nu o inventie a tabloidelor noastre, un fel de formula standardizata care ascunde excesul de imaginatie al jurnalistilor damboviteni[...]
* Am vrut sa intitulez acest volum Deloc literatura - chestie la care am renuntat pana la urma. In primul rand, nu era deloc un titlu comercial. Ce-i aia "deloc literatura"? Pe de alta parte, era o fandoseala inutila: orice - o data pus pe hartie - devine literatura. Na, c-am spus-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu