11 septembrie 2007

[KURT VONNEGUT] *fii binecuvantat, domnule rosewater sau nu strica orzul pe gaste* /doi

* * *


* Draga tatuca Parrot,
Poate ca lucrurile s-or mai indrepta pe-aici, dar nu vad cum. Doamna Buntline si cu mine nu ne intelegem prea bine. Ea-mi zice ca sunt nerecunoscatoare si obraznica. Eu nu vreau sa fiu asa, dar probabil ca nu pot altfel. Sper sa nu se supere asa de tare pe mine incat sa se-ntoarca impotriva orfelinatului. Asta-i marea problema care ma nelinisteste. O sa trebuiasca sa ma ostenesc mai mult sa-mi respect juramantul. Necazurile vin tot timpul de la ceea ce desluseste ea in privirea mea. Nu pot sa-mi alung lucrurile acelea din priviri. Ea zice ceva ori face cate ceva ce mie mi se pare stupid ori demn de mila, dar nu-i spun nimic, ea insa se uita in ochii mei si o apuca furia. O data mi-a zis ca muzica e lucrul cel mai important lume pentru ea, dupa sotul si fiica ei. Au difuzoare prin toata casa, legate toate la un patefon. Se aude toata ziua muzica, iar doamna Buntline zice ca-i place mai mult ca orice pe lume sa aleaga programul muzical la inceputul fiecarei zile si sa-l puna pe patefonul automat. In dimineata asta muzica razbatea din toate difuzoarele, dar nu semana cu muzica pe care am auzit-o pana atunci. Era foarte saltareata si pitigaiata, iar doamna Buntline o fredona de zor, leganandu-si capul intr-o parte si alta ca sa-mi arate ce mult ii placea. Pur si simplu ma scotea din minti. Apoi a venit si amica ei cea mai buna, doamna Rosewater, si-a zis si ea ce mult ii placea muzica aia. A zis ca intr-o buna zi, cand o sa-i vina si ei apa la moara, o sa asculte si ea toata ziulica muzica frumoasa. N-am mai putut rabda si in cele din urma am intrebat-o pe doamna Buntline ce muzica mai era si aia. "Pai cum, copila draga", zice ea, "nu-i alta decat nemuritorul Beethoven"."Beethoven?" am exclamat eu. "Ai mai auzit vreodata de el?" ma intreaba ea. "Da doamna. Tatuca Parrot ne punea mereu Beethoven la orfelinat, dar suna altfel." Asa ca m-a dus acolo unde se afla patefonul, zicandu-mi: "Prea bine, am sa-ti dovedesc ca e Beethoven. Azi n-am pus la patefonul automat decat discuri de Beethoven. Din cand in cand imi fac cheful cu Beethoven"."Si eu sunt nebuna dupa Beethoven" zice doamna Rosewater. Doamna Buntline mi-a spus sa ma uit bine la automat si sa-i spun daca erau placi cu Beethoven sau nu. Erau. Ea pusese in automat toate cele 9 simfonii, numai ca sarmana femeie fixase viteza la 78 rotatii pe minut, in loc de 33, si nu sesizase diferenta. Atunci i-am atras atentia, tatuca. Trebuia s-o fac, nu-i asa? Am fost cat se poate de politicoasa, dar probabil ca am avut iar privirea aceea, ca ea s-a facut foc si para si m-a gonit afara sa curat closetul soferului din fundul garajului. De fapt nu era o treaba prea murdara. De multi ani nu mai au sofer.
Alta data, tatuca, m-am dus sa privesc o intrecere de iahturi, din barca cea mare cu motor a domnului Buntline. Eu am cerut sa ma duca. I-am spus ca toata lumea parea sa nu vorbeasca despre altceva in Pisquontuit decat despre intrecerile de iahturi. I-am spus ca voiam sa vad daca erau ata de grozave pe cat se zicea. Fata lor, Lila, participa la concurs in ziua aceea. Lila e cea mai buna concurenta din oras. Ar trebui sa vedeti toate cupele pe care le-a castigat - sunt singurele elemente decorative prin casa. Nu prea au tablouri demne de mentionat. Un vecin are un Picasso, dar l-am auzit spunand ca mult mai bucuros ar fi sa aiba o fata care sa se priceapa ca Lila sa piloteze barca. Nu cred ca e mare scofala, dar nu i-am spus-o. Crede-ma, tatuca, nu spun nici macar jumatate din cate as putea spune. Asadar, am iesit in larg ca sa vedem cursa aceea de barci cu panze si mi-ar fi placut s-auzi cum tipa si injura doamna Buntline. Iti mai amintesti lururile pe care obisnuia sa le spuna tuturor Arthur Gonsalves? Doamna Buntline folosea niste cuvinte cu totul noi si pentru Arthur. N-am mai vazut niciodata o femeie sa devina atat de isterica si de nebuna. Pur si simplu a uitat de prezenta mea. Arata ca o vrajitoare smintita. Ai fi zis ca soarta intregului univers atarna de succesul acelor copii arsi de soare in barcile lor albe si dragute. Si-a amintit in cele din urma de mine si si-a dat seama c-a scapat niste cuvinte care n-au sunat tocmai bine. "Trebuie sa-ntelegi de ce suntem cu totii atat de emotionati acum", s-a scuzat ea. "Lila a si pus mana pe Comodorul"."Aha", am zis eu, "asta explica totul". Iti jur, tatuca, doar atat am spus, dar cred ca iar m-a tradat privirea aceea din ochi.
Ce ma irita cel mai mult in legatura cu oamenii astia, tatuca, nu-i faptul ca sunt ignoranti ori ca beau. Ci modul in care isi inchipuie ca tot ce-i frumos pe lume e un dar din partea lor ori a strabunilor lor catre cei saraci. In prima dupa-amiaza de la sosirea mea aici, doamna Buntline m-a silit sa ies pe veranda din spate si sa privesc apusul de soare. Nu stiam ce altceva sa spun, asa c-am zis ceea ce mi s-a parut a fi un lucru stupid: "Va multumesc foarte mult". Si tocmai asta astepta. "Cu multa placere", mi-a raspuns. Si de-atunci i-am mai multumit pentru mare, pentru luna, pentru stelele de pe cer si pentru constitutia Statelor Unite.
Poate ca numai sunt prea rea si natanga ca sa-nteleg ce minunat e in Pisquontuit. Poate ca-i vorba iar de orz stricat pe gaste, desi nu vad cum s-ar potrivi zicala aici. Mi-e dor de casa. Scrie-mi cat mai repede. Te iubesc,
Selena.

P.S. Cine conduce de fapt tara asta nebuna? Nataraii astia cu siguranta ca nu.


* Jur solemn sa respect proprietatea privata sacra a altora, si sa ma multumesc cu orice pozitie sociala imi va desemna Dumnezeul cel Atotputernic in viata. Voi fi recunoscatoare celor care ma vor angaja, si n-am sa ma plang niciodata de leafa sau orele de munca, intrebandu-ma mai bine: "Ce pot sa mai fac pentru stapanul meu, pentru republica mea si pentru bunul Dumnezeu?" Inteleg ca n-am fost adusa pe pamant ca sa fiu fericita. Si daca vreau sa trec cu bine incercarea, va trebui sa fiu intotdeauna altruista, intotdeauna cumpatata, cinsita, curata la minte, trup si fapta, si intotdeauna respectuoasa fata de cei pe care Dumnezeu, in intelepciunea sa, i-a asezat deasupra-mi. De voi trece cu bine incercarea, voi ajunge la bucuria cea vesnica din cer cand voi muri. Iar de voi da gres, ma voi perpeli in focul iadului, pe cand diavolul va rade iar Iisus va plange.

Niciun comentariu: