19 septembrie 2007

[MILAN KUNDERA] *nemurirea* /sase: cadranul

* * *


* Episodul e o notiune importanta a poeticii lui Aristotel. Lui Aristotel nu-i place episodul. Dupa el, cele mai rele din toate evenimentele (din punctul de vedere al poeziei) sunt evenimentele episodice. Nefiind o consecinta indispensabila a celor intamplate anterior si neproducand nici un efect, episodul se afla in afara inlantuirii cauzale, care este povestea. E o simpla intamplare sterila ce poate fi omisa, fara teama ca povestea si-ar putea pierde coerenta, iar in viata personajelor nu-i in stare sa lase nici o urma permanenta. [...] nici un episod nu e condamnat, a priori, sa ramana pe vecie episod, intrucat fiecare eveniment, chiar si cel mai neinsemnat, ascunde in el posibilitatea de a deveni, mai devreme sau mai tarziu, cauza altor evenimente, transformandu-se astfel in poveste sau aventura. Episoadele sunt ca minele. Cele mai multe nu explodeaza niciodata: cu toate acestea, intr-o buna zi, cel mai neinsemnat dintre ele se transforma intr-o poveste ce-ti poate deveni fatala.

* In frageda-i tinerete, era pudic si sfielnic, si prefera sa faca dragoste pe intuneric. Si totusi, in acest intuneric tinea ochii larg deschisi, ca sa surprinda macar ceva, multumita firavei raze de soare ce se furisa sub jaluzelele lasate.
Pe urma, se obisnui cu lumina, ba, mai mult, o pretindea. Daca-si surprindea partenera cu ochii inchisi, o obliga sa si-i dechida.
Intr-o buna zi, isi dadu seama cu uimire ca facea dragoste pe lumina, dar tinea ochii inchisi. Facea dragoste si se cufunda in amintiri.
Pe intuneric, cu ochii deschisi.
Pe lumina, cu ochii deschisi.
In plina lumina, cu ochii inchisi.
Cadranul vietii.

Niciun comentariu: