* * *
* [...]coincidente se produc in lume cu miliardele, in orice secunda. Iar eu visez sa sciu despre asta o carte mareata: Teoria intamplarii. Prima parte: intamplarea directionand coincidentele. Clasificarea diverselor tipuri de coincidente. De pilda: "exact in clipa in care profesorul Avenarius a intrat in bazin ca sa-si expuna spatele vartejului de apa calda, in parcul public din Chicago a cazut dintr-un castan o frunza ingalbenita". Asta se numeste simplu: concurs de imprejurari intamplator; evenimentul e insa lipsit de orice semnificatie. Asadar, in clasificarea mea il numesc coincidenta muta. Inchipuieste-ti insa ca spun: "exact in clipa in care prima frunza ingalbenita cadea in orasul Chicago, profesorul Avenarius intra in bazin ca sa-si maseze spatele". Fraza devine melancolica, fiindca in persoana profesorului Avenarius vedem un vestitor al toamnei, iar apa in care se balaceste ni se pare sarata de lacrimi. Coincidenta a insuflat evenimentului o semnificatie neprevazuta, drept care eu o numesc coincidenta poetica. Dar mai pot spune si ce ti-am spus de indata ce te-am vazut: "profesorul Avenarius s-a aruncat in bazin exact in clipa in care Agnes pornea motorul masinii, undeva in muntii Alpi.". Acestei coincidente nu i se poate spune poetica, fiindca ea nu confera nici o semnificaie aparte intrarii tale in bazin, dar, fiind totusi o coincidenta foarte pretioasa, o numesc contrapunctica. E ca si cand doua melodii se contopesc in aceeasi compozitie. Cunosc asta din anii copilariei. Un baietel canta un cantec si, o data cu el, un alt baietel canta alt cantec, si totul se potrivea de minune! Dar mai exista inca un tip de coincidenta: "profesorul Avenarius a dat buzna pe culoarul metroului in statia Montparnasse exact in clipa in care se afla acolo o doamna frumoasa cu o pusculita rosie in mana". Asta e asa-numita coincidenta generatoare de povesti, pe care romancierii, pur si simplu, o divinizeaza.
* In toate limbile avand la origine limba latina, cuvantul motiv (ratio, raison, reason, ragione, ratiune) inseamna, inainte de toate, ceea ce numi noi judecata, intelect, minte. De aceea motivul e inteles, intotdeauna, ca rational. Un motiv a carui rationalitate e lipsita de transparenta nu-i in stare sa produca nici o consecinta. In germana insa, motivului i se spune Grund, un cuvant ce n-are nimic in comun cu latinescul ratio, si mai intai inseamna teren, pe urma temelie, temei. Din punctul de vedere al lainescului ratio, comportamenul fetei asezate pe sosea pare absurd, nepotrivit, irational; cu toate acestea, isi are motivul sau, adica temeiul, Grundul sau. In adancul fiecaruia dintre noi e inscris un asemenea Grund - cauza permanenta a acelor noastre, terenul fertil din care rasare destinul nostru. Incerc sa surprind Grundul ascuns adanc in adancul fiecaruia dintre personajele mele si sunt din ce in ce mai convins ca acest Grund are caracterul unei metafore...
* Romanul nu trebuie sa se asemene cu o cursa ciclista, ci cu un ospat cu multe feluri de mancare.
* "Si cum se va numi noul tau roman?"
"Insuportabila usuratate a fiintei", i-am raspuns fara sa clipesc.
"Pe asta, daca nu ma insel, l-a mai scris cineva."
"Da. Eu l-am scris! Dar atunci m-am inselat asupra titlului. Acesta ar fi trebuit sa apartina romanului pe care-l scriu acum."
* In toate limbile avand la origine limba latina, cuvantul motiv (ratio, raison, reason, ragione, ratiune) inseamna, inainte de toate, ceea ce numi noi judecata, intelect, minte. De aceea motivul e inteles, intotdeauna, ca rational. Un motiv a carui rationalitate e lipsita de transparenta nu-i in stare sa produca nici o consecinta. In germana insa, motivului i se spune Grund, un cuvant ce n-are nimic in comun cu latinescul ratio, si mai intai inseamna teren, pe urma temelie, temei. Din punctul de vedere al lainescului ratio, comportamenul fetei asezate pe sosea pare absurd, nepotrivit, irational; cu toate acestea, isi are motivul sau, adica temeiul, Grundul sau. In adancul fiecaruia dintre noi e inscris un asemenea Grund - cauza permanenta a acelor noastre, terenul fertil din care rasare destinul nostru. Incerc sa surprind Grundul ascuns adanc in adancul fiecaruia dintre personajele mele si sunt din ce in ce mai convins ca acest Grund are caracterul unei metafore...
* Romanul nu trebuie sa se asemene cu o cursa ciclista, ci cu un ospat cu multe feluri de mancare.
* "Si cum se va numi noul tau roman?"
"Insuportabila usuratate a fiintei", i-am raspuns fara sa clipesc.
"Pe asta, daca nu ma insel, l-a mai scris cineva."
"Da. Eu l-am scris! Dar atunci m-am inselat asupra titlului. Acesta ar fi trebuit sa apartina romanului pe care-l scriu acum."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu